Toate definitiile

IZOTRÓP, -Ă, izotropi, -e, adj. (Despre corpuri, substanțe etc.; adesea substantivat, m.) Care are proprietăți independente de direcția în spațiu. ♦ (Despre materiale) Care are, pe toate direcțiile, aceleași proprietăți mecanice. – Din fr. isotrope.

IZOTRÓP, -Ă adj. (Fiz.; despre corpuri; op. eolotrop) Care are aceleași proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Var. isotrop, -ă adj. / < fr. isotrope, cf. gr. isos – egal, tropos – direcție].

IZOTRÓP, -Ă adj. (despre corpuri, substanțe) cu proprietăți fizice identice în toate direcțiile. (< fr. isotrope)

izotróp (-zo-trop) adj. m., pl. izotrópi; f. izotrópă, pl. izotrópe