Toate definitiile

IZOTIPÍE s. f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. – Din fr. isotypie.

IZOTIPÍE s.f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. [Gen. -iei, var. isotipie s.f. / < fr. isotypie].

IZOTIPÍE s. f. proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. (< fr. isotypie)

izotipíe s. f., art. izotipía, g.-d. izotipíi, art. izotipíei