Toate definitiile

IZOLÁT, -Ă, izolați, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. îndepărtat; retras. ♦ Situat la distanță (unul de altul); răzleț, ♦ Care constituie o excepție. Un caz izolat. – V. izola. Cf. fr. isolé, it. isolato.

IZOLÁT adj., adv. 1. adj. v. răzleţit. 2. adv. v. deoparte. 3. adj. v. separat. 4. adj. v. retras. 5. adj. v. răzleţ. 6. adj. v. răzleţ. 7. adj. răzleţ, sporadic. (Câteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 8. adv. răzleţ, sporadic, (înv.) sporadiceşte. (Se iveşte ~.) 9. adj. v. stingher. 10. adj. v. dosnic.

Izolat ≠ neizolat, împreună

*izolát, -ă adj. (fr. isolé, it. isolato). Separat, răzleț, despărțit, fără comunicațiune cu lucrurile de acelașĭ fel: o insulă izolată în ocean, o casă izolată în cîmp, un copac izolat de pădure. Individual, a parte: un caz izolat. Fig. Fără contact cu un corp bun conductor de electricitate. Fig. A trăi izolat, fără multe relațiunĭ cu lumea. Adv. În mod izolat: a considera lucrurile izolat.