Toate definitiile

IZBUCNÍRE, izbucniri, s. f. Acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire. – V. izbucni.

IZBUCNÍRE s. 1. v. erupţie. 2. v. dezlănţuire. 3. ră-bufneală, răbufnire, (rar) răbufnitură. (O ~ nervoasă.)

izbucníre s. f., g.-d. art. izbucnírii; pl. izbucníri