Toate definitiile

ISTECIÚNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune.

istecĭúne, V. istețime.

istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.

isteciúne (înv.) s. f., g.-d. art. isteciúnii; pl. isteciúni