Toate definitiile

ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor.

ISPĂŞITÓR adj. (livr.) expiator, (înv.) spăsitor.

ispășitór, -oáre adj. Care ispășește. Țap ispășitor. V. țap.

ispășitór adj. m., pl. ispășitóri; f. sg. și pl. ispășitoáre