Toate definitiile

ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spășí vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”.

ISPĂŞÍ vb. 1. a-şi răscumpăra, (livr.) a-şi expia, (înv. şi reg.) a-şi spăsi, (fig.) a-şi spăla. (A-şi ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

ispășésc v. tr. (vsl. ispasti-ispašon și ispasati, a paște tot și [*fig.] a expia. V. ispas). Expiez (constat) paguba făcută de vite într´o semănătură.

ispășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășésc, imperf. 3 sg. ispășeá; conj. prez. 3 să ispășeáscă

spăsésc v. tr. (vsl. sŭpasti, a conserva, a salva, sŭpasŭ, salvare, salvator, compus ca și ispasti și popasti [V. ispășesc și poposesc]; ceh. spás, răscumpărare, nsl. spas, răscumpărător, spasovo, ispas, înălțarea luĭ Hristos). Vechĭ. Salvez, mîntuĭ, ispășesc: a spăși o greșală. Azĭ. Fam. V. refl. Mă arăt spășit (smerit): ce te spăseștĭ așa ? – Vechĭ și isp-.

ispăsésc, V. spăsesc.