Toate definitiile

ISPRĂVÍT s. n. Faptul de a (se) isprăvi; sfârșit¹. – V. isprăvi.

ISPRĂVÍT adj. gata, încheiat, sfârşit, terminat, (înv.) săvârşit. (Un lucru ~.)

ISPRĂVÍT s. v. terminare.

Isprăvit ≠ neisprăvit

isprăvit n., pl. urĭ. Vest. Sfîrșit: pe la isprăvitu prînzuluĭ.

isprăvít s. n.