Toate definitiile

ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti.

ISPITÍRE s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experienţă, íntervenţie, ob-servare, observaţie, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu.

ispitíre s. f., g.-d. art. ispitírii; pl. ispitíri