Toate definitiile

ISPITÍ, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Înv.) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (Înv.) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Înv. și pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Înv.) A constata; a descoperi, a afla. – Din sl. ispytati.

ISPITÍ vb. v. tenta.

ISPITÍ vb. v. afla, analiza, cerceta, chestiona, cuteza, descoperi, examina, găsi, interoga, încerca, încumeta, îndrăzni, întreba, măsura, observa, proba, scruta, studia, urmări, verifica.

A ispiti ≠ a dezgusta

ispitésc v. tr. (vsl. ispytatĭ, a ispiti; sîrb. ispitati, a examina). Vechĭ. Cercetez, scrutez, examinez: a ispiti pe cineva ca să vezĭ ce știe. Azĭ. Cercetez, caut să aflu secrete: a ispiti slugile. Tentez, duc în ispită: baniĭ nu-l ispiteaŭ. Rar. Cercetez și aflu: el ispitise că așa era. V. refl. Mă încerc, tentez: nu te ispiti să trecĭ!

ispití (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitésc, imperf. 3 sg. ispiteá; conj. prez. 3 să ispiteáscă