Toate definitiile

IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.

IRADIÁŢIE s. (FIZ.) iradiere.

IRADIÁȚIE s.f. Emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiațiune s.f. / cf. fr. irradiation].

IRADIÁȚIE s. f. emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; fascicul de raze emise de o sursă. (< fr. irradiation, lat. irradiato)

*iradiațiúne f. (lat. irradiátio, -ónis. V. radiațiune). Emisiune de raze luminoase. Efuziunea luminiĭ în prejuru [!] unuĭ corp luminos (ca stelele), ceĭa ce face ca acest corp să pară maĭ mare. Fig. Într´un corp organizat, ramificarea fibrelor, vaselor saŭ mișcărilor vitale de la un punct central la circumferență [!]. – Și -áție.

iradiáție (-di-a-ți-e) s. f., art. iradiáția (-ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (-ți-i-)