Toate definitiile

INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.

INTIMIDÁ vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)

A (se) intimida ≠ a (se) îmbărbăta, a (se) încumeta, a îndrăzni, a (se) încuraja

INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].

INTIMIDÁ vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. (< fr. intimider)

*intimidéz v. tr. (fr. intimider, d. timide, timid). Inspir frică (dar nu așa de mult cum se înțelege pin [!] înfricoșez): copiiĭ s´aŭ intimidat cînd aŭ văzut fața serioasă a profesoruluĭ lor.

intimidá (a ~) vb., ind. prez. 3 intimideáză