Toate definitiile

INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere; p. ext. dezordine. – Din fr. indiscipline.

INDISCIPLÍNĂ s. neascultare, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranţă. (Act de ~.)

Indisciplină ≠ disciplină

INDISCIPLÍNĂ s.f. Lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. [Cf. fr. indiscipline].

INDISCIPLÍNĂ s. f. lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. (< fr. indiscipline)

*indisciplínă f., pl. e (fr. indiscipline, d. lat. indisciplina, lipsă de instrucțiune). Lipsă de disciplină: indisciplina soldaților, elevilor.

indisciplínă (-ci-pli-) s. f., g.-d. art. indisciplínei