Toate definitiile

IMPLICÁ, implíc, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. – Din fr. impliquer, lat. implicare.

IMPLICÁ vb. a cere, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţia.)

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. A cuprinde în sine, a include; a avea (ceva) drept urmare. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces, într-o infracțiune etc. [P.i. implíc. / < fr. impliquer, it., lat. implicare].

implicá (implíc, implicát), vb. – A atrage după sine, a include, a amesteca. Lat. implicare (sec. XIX). – Der. (din lat.) implicație, s. f. (acțiunea de a implica); implicit, adj.

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. a atrage după sine, a include; a avea (ceva) drept consecință imediată. 2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces. II. refl. a se angaja, a se amesteca într-o afacere, într-o situație. (< fr. impliquer, lat. implicare)

*implic, a -á v. tr. (lat. im-plico, -áre, de unde vine it. impiegare și fr. employer, a întrebuința. V. impĭegat, plic, plec). Vîr, amestec (într´un delict): a implica pe cineva într´o afacere incorectă, într´o acuzațiune. Cuprind, atrag, amestec: adevăratu patriotizm [!] implică cea maĭ mare dezinteresare.

implicá (a ~) vb., ind. prez. 3 implícă