Toate definitiile

IMPIETÁ, impietez, vb. I. Intranz. A interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. empiéter.

IMPIETÁ vb. v. afecta.

IMPIETÁ vb. I. intr. (Rar) A încălca drepturile cuiva, amestecându-te în viața, în treburile lui. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. empiéter].

impietá (impietéz, impietát), vb. – A uzurpa, a invada. Fr. empiéter.

IMPIETÁ vb. intr. a se amesteca în treburile cuiva, încălcându-i drepturile; a leza. (< fr. empiéter)

*împietéz v. tr. și intr. (fr. empiéter). Barb. Incalc [!], uzurp, cotropesc: a împieta asupra cuĭva.

impietá (a ~) (-pi-e-) vb., ind. prez. 3 impieteáză

*împietéz v. tr. și intr. (fr. empiéter). Barb. Incalc [!], uzurp, cotropesc: a împieta asupra cuĭva.