Toate definitiile

IMPETUÓS, -OÁSĂ, impetuoși, -oase, adj. Care dovedește o forță sau se manifestă ca o forță de nestăpânit; năvalnic, tumultuos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. impétueux, lat. impetuosus.

IMPETUÓS adj. 1. aprig, furtunos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpânit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament impetuos.) 2. energic, viguros, viril. (Caracter impetuos.) 3. v. înflăcărat. 4. v. energic. 5. v. dezlănţuit.

IMPETUÓS, -OÁSĂ adj. Năvalnic, tumultuos. [Pron. -tu-os. / < lat. impetuosus, cf. fr. impétueux].

IMPETUÓS, -OÁSĂ adj. năvalnic, tumultuos. (< fr. impétueux, lat. impetuosus)

*impetuós, -oásă adj. (lat. impetuosus, d. impetus, atac, năvală). Plin de putere, de avînt: vînt, torent, atac impetuos. Fig. Vioĭ, viguros, pornit: caracter impetuos. Adv. Cu mare avînt: a năvăli impetuos.

impetuós (-tu-os) adj. m., pl. impetuóși; f. impetuoásă, pl. impetuoáse