Toate definitiile

IMPERTURBÁBIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. Care nu poate fi tulburat de nimic; care denotă stăpânire de sine; liniștit, calm, flegmatic, placid. – Din fr. imperturbable, lat. imperturbabilis.

IMPERTURBÁBIL adj. 1. v. calm. 2. v. nepăsător.

IMPERTURBÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Liniștit, stăpân pe sine, de netulburat. [< lat. imperturbabilis, cf. fr. imperturbable].

IMPERTURBÁBIL, -Ă adj. liniștit, stăpân pe sine. (< fr. imperturbable, lat. imperturbabilis)

*imperturbábil, -ă adj. (lat. imperturbabilis). Care nu poate fi perturbat: om, caracter imperturbabil. Adv. În mod imperturbabil.

imperturbábil adj. m., pl. imperturbábili; f. imperturbábilă, pl. imperturbábile