Toate definitiile

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.

IMPERTINÉNT adj. v. obraznic.

Impertinent ≠ politicos, tacticos

IMPERTINÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Obraznic, necuviincios, insolent. [< fr. impertinent, it. impertinente, cf. lat. impertinens].

IMPERTINÉNT, -Ă adj., s. m. f. obraznic, necuviincios, insolent. (< fr. impertinent, lat. impertinens)

*impertinént, -ă adj. (fr. impertinent, lat. impértinens, -éntis, care n´are drept, d. in-, ne, și pértinens, relativ la, compus din per, pin [!], și tenére, a ținea [!]. V. țin). Obraznic, insolent: om, ton impertinent. Adv. În mod impertinent.

impertinént adj. m., s. m., pl. impertinénți; adj. f., s. f. impertinéntă, pl. impertinénte