Toate definitiile

IMPENITÉNT, -Ă, impenitenți, -te, adj. (Rar) Care nu se căiește, care nu are remușcări. – Din fr. impénitent.

IMPENITÉNT, -Ă adj. (Rar) Nepocăit; care persistă în greșeală. [< fr. impénitent].

IMPENITÉNT, -Ă adj. care nu se căiește, nu are remușcări. (< fr. impénitent)

*impenitént, -ă adj. (lat. impóenitens, -éntis. V. penitent. Care persistă în păcat și nu se căĭește: un bețiv impenitent.

impenitént (livr.) adj. m., pl. impeniténți; f. impeni­téntă, pl. impeniténte