Toate definitiile
IMPÁS, impasuri, s. n. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. – Din fr. impasse.
IMPÁS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strâmtoare, (înv. şi pop. fig.) strâmtorare, strâmtoreală, (înv. fig.) strâmtură, strânsoare. (Se află în ~.) 2. v. dificultate. 3. v. încercare.
IMPÁS s. v. alee, fundătură, intrare.
IMPÁS s.n. 1. Situație încurcată, fără o soluționare convenabilă. 2. (Rar) Fundătură, ulicioară fără ieșire. [< fr. impasse].
IMPÁS s. n. 1. situație fără soluționare convenabilă. 2. (rar) mică stradă fără ieșire; fundătură, intrare. 3. (la bridge, belotă) a face un ~ = a juca o carte inferioară când se presupune că adversarul care trebuia să joace înainte deține o carte intermediară. (< fr. impasse)
*impás n., pl. urĭ și e (fr. impasse, f., d. passer, a trece; lat. pop. passare, a trece, d. passus, pas). Est. Înfundătură, fundătură, fundac, stradă fără ĭeșire. Fig. Pozițiune dificilă orĭ periculoasă: nu știŭ cum să ĭes din acest impas.