Toate definitiile

IMPARȚIÁL, -Ă, imparțiali, -e, adj. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -ți-al] – Din fr. impartial.

IMPARŢIÁL adj. v. drept.

Imparţial ≠ parţial

Imparţial ≠ părtinitor

IMPARȚIÁL, -Ă adj. Nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pron. -ți-al. / < fr. impartial, it. imparziale].

IMPARȚIÁL, -Ă adj. nepărtinitor, obiectiv. (< fr. impartial)

*imparțiál, -ă adj. (in și parțial; fr. impartial). Nepărtinitor, care nu ține parte nimănuĭ, ci împarte justiția conform legilor eĭ: judecător imparțial. Adv. Cu imparțialitate, fără părtinire.

imparțiál (-ți-al) adj. m., pl. imparțiáli; f. imparțiálă, pl. imparțiále