Toate definitiile
IMÓBIL1, imobile, s. n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).
IMOBÍL2, -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.
IMOBÍL adj. 1. v. fix. 2. v. nemişcat. 3. v. rigid. 4. v. încremenit. 5. v. imobiliar.
IMÓBIL s. v. casă.
Imobil ≠ mobil
IMÓBIL s.n. Casă, clădire. [Pl. -le. / < lat. immobilis, cf. fr. immeuble].
IMOBÍL, -Ă adj. 1. Nemișcat, neclintit, fix. 2. Care nu se poate mișca, transporta. [Cf. fr. immobile, lat. immobilis].
IMÓBIL1 s. n. casă, clădire. (< lat. immobilis, fr. immeuble)
IMOBÍL2, -Ă adj. nemișcat, neclintit, fix. (< fr. immobile, lat. immobilis)
*imóbil, -ă adj. (lat. immobilis). Care nu se poate muta: avere imobilă (casă, moșie). Nemișcat: santinela stătea imobilă. Fig. Tare, hotărît: caracter liniștit și imobil în pericul [!]. S. n., pl. e. Lucru imobil, vorbind de avere (casă, moșie). – Fals imobíl (după fr.).
imobíl1 (nemișcat) adj. m., pl. imobíli; f. imobílă, pl. imobíle
imóbil2 (imobiliar) adj. m., pl. imóbili; f. imóbilă, pl. imóbile
imóbil3 s. n., pl. imóbile
IMÓBIL1, imobile, s. n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).
IMOBÍL2, -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.
IMOBÍL adj. 1. v. fix. 2. v. nemişcat. 3. v. rigid. 4. v. încremenit. 5. v. imobiliar.
IMÓBIL s. v. casă.
Imobil ≠ mobil
IMÓBIL s.n. Casă, clădire. [Pl. -le. / < lat. immobilis, cf. fr. immeuble].
IMOBÍL, -Ă adj. 1. Nemișcat, neclintit, fix. 2. Care nu se poate mișca, transporta. [Cf. fr. immobile, lat. immobilis].
IMÓBIL1 s. n. casă, clădire. (< lat. immobilis, fr. immeuble)
IMOBÍL2, -Ă adj. nemișcat, neclintit, fix. (< fr. immobile, lat. immobilis)
*imóbil, -ă adj. (lat. immobilis). Care nu se poate muta: avere imobilă (casă, moșie). Nemișcat: santinela stătea imobilă. Fig. Tare, hotărît: caracter liniștit și imobil în pericul [!]. S. n., pl. e. Lucru imobil, vorbind de avere (casă, moșie). – Fals imobíl (după fr.).