Toate definitiile

IMBECILITÁTE, (2) imbecilități, s. f. 1. Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie. – Din fr. imbécilité, lat. imbecilitas, -atis.

IMBECILITÁTE s. 1. v. idioţenie. 2. v. prostie. 3. (concr.) dobitocie, idioţenie, idioţie, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)

IMBECILITÁTE s.f. 1. Deficiență mintală; neghiobie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil, prostie, inepție, tâmpenie, dobitocie. [Cf. fr. imbécillité].

IMBECILITÁTE s. f. 1. deficiență mintală; tâmpenie. 2. comportare, vorbire de imbecil; prostie, inepție. (< fr. imbécillité, lat. imbecillitas)

*imbecilitáte f. (lat. imbecillitas, -átis). Caracteru omuluĭ imbecil.

imbecilitáte s. f., g.-d. art. imbecilitắții; (fapte, vorbe) pl. imbecilitắți