Toate definitiile

ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.

ILICÍT adj. 1. v. ilegal. 2. ilegal, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.)

Ilicit ≠ licit, legal

ILICÍT, -Ă adj. Oprit, nepermis de lege; (p. ext.) necinstit. [< lat. illicitus].

ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus)

*ilícit, -ă adj. (lat. illicitus, d. in-, ne, și licitus, permis. V. licență). Oprit de lege saŭ de morală: cîștig ilicit. Adv. În mod ilicit. – Fals ilicít (după fr.).

ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte