Toate definitiile

IGNITRÓN, ignitroane, s. n. (Elt.) Tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere; excitron. – Din engl., fr. ignitron.

IGNITRÓN s. (ELECTRONICĂ) excitron.

IGNITRÓN s.n. (Fiz.) Tub redresor cu un catod de mercur pentru curenți de mare intensitate. [< fr. ignitron].

IGNITRÓN s. n. tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere. (< engl., fr. ignitron)

ignitrón (-ni-tron) s. n., pl. ignitroáne