Toate definitiile

IERTĂTÓR, -OÁRE, iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. – Ierta + suf. -ător.

IERTĂTÓR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.)

Iertător ≠ neiertător

ĭertătór, -oáre adj. Care ĭartă, blînd, indulgent.

iertătór adj. m., pl. iertătóri; f. sg. și pl. iertătoáre