Toate definitiile

ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe.

ICONOSTRÓF s.n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură pentru reproducerea modelelor. [< fr. iconostrophe, cf. gr. eikon – imagine, strophe – întoarcere].

ICONOSTRÓF s. n. instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură. (< fr. iconostrophe)

!iconostróf (-nos-trof/-no-strof) s. n., pl. iconostroáfe