Toate definitiile

IÁRĂ adv., conj. v. iar.

iară s.f. (reg.) grâu de primăvară.

IÁRĂ¹ adv. v. iar¹.

IÁRĂ² conj. v. iar².

ĭar și (vechĭ) ĭáră și (maĭ vechĭ) áră (în Ban. ar), ére și erĭ conj. (sîrb. ĭa, ar și are, ĭar. V. și dar 2). Dar, și, însă: tu lucrezĭ, ĭar el doarme. Iar bine că n´a căzut, dar bine că n´a căzut! Adv. (ĭar, ĭară și ĭarășĭ). Din noŭ: ĭar mă duc, mă duc ĭar. Tot, asemenea: moșneagu avea o fată, și baba ĭar o fată.

iáră (înv., pop.) adv., conjcț.