Toate definitiile

FLORI-DE-IÁRNĂ s. pl. v. crizantemă, dumi-triţă, tufănică.

IÁRNĂ, ierni, s. f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie. ◊ Loc. adj. De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. ◊ Loc. adv. De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. Fig. An. – Lat. hiberna [tempora].

IÁRNĂ s. sezonul alb.

VERDEAŢA-IÉRNII s. v. brăbănoc, merişor, perişor.

STURZ DE IÁRNĂ s. v. cocoşar.

MARTIN-DE-IÁRNĂ s. v. martin-mare, pes-car-de-mare, pescar-mare.

PRESURĂ-DE-IÁRNĂ s. v. pasărea-omătului.

iárnă (iérni) s. f. – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. Lat. (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Pușcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), cf. it. (in)verno, fr. hiver, sp. invierno, port. inverno. Pl. ierne e înv. Der. ierna, vb. (a petrece iarna; a fi iarnă; a paște vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct lat. hibernāre, cf. mr. arnedz (Pușcariu 768; DAR); iernător, adj. (care iernează); iernat, s. n. (faptul de a ierna); iernăreț, adj. (de iarnă); iernos, adj. (de iarnă); iernatic, adj. (de iarnă); iernoșa, vb. refl. (a se apropia iarna); înierna, vb. (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, vb. (a se apropia primăvara).

TRANDAFIR-DE-IÁRNĂ s. v. spânz.

SALATĂ DE IÁRNĂ s. v. barba-caprei, salsifi, scorţonera.

ĭárnă f., pl. ĭernĭ, vechĭ ĭerne (lat. hibernum [tempus, timpu] de ĭarnă, hiberna [tempora, timpurile] de ĭarnă, din care s´a făcut ĭarnă; it. [in]verno, fr. hiver, sp. invierno, pg. inverno. V. ibern). Anotimpu cel maĭ rece (21 Dec. – 21 Martie): ĭerne grele (Let. I, 206). Ĭarna vĭețiĭ, bătrîneța [!]. La ĭarnă, la ĭarna viitoare. Adv. Ĭarna, în timpu ĭerniĭ.

!sturz-de-iárnă (pasăre) s. m., pl. sturzi-de-iárnă

iárnă s. f., g.-d. art. iérnii; pl. ierni

ástă-iárnă (iarna trecută) adv.

Iarna ≠ vara

*iárna adv.