Toate definitiile
holtéi (holtéi), s. m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s. f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei).
HOLTÉI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.
HOLTÉI s., adj. v. celibatar.
Holtei ≠ familist
holtéĭ m., pl. tot așa (pol. hultaj, vagabond. Cp. și cu rus. holostóĭ, holteĭ). Est. Burlac, celibatar.
holtéi1 s. m., pl. holtéi, art. holtéii
holteí2 (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. prez. 3 să holteiáscă
HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.
HOLTEÍ vb. v. burlăci.
holteĭésc v. intr. (d. holteĭ). Burlăcesc, trăĭesc ca holteĭ.