Toate definitiile

GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui.

GUTÚIE s. (BOT.) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutuie.

MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie.

gutúĭe f., pl. uĭ (lat. cotónea și cydónia [cydónium malum, măr cidonian], d. vgr. kydónion, gutuĭe, d. Kydon, un oraș în Creta; it. cotogna, sic. cutugna, pv. codoing [V. chitonag], fr. coing, cat. codony; engl. quince, germ. quitte, rut. [d. rom.] gutéĭ, rus. gutéĭ și [d. vsl. gdunĭa] gunĭ, nsl. kutina, bg. dunĭa). Fructu gutuĭuluĭ. – În nord gutăĭe, în Serbia gutîĭe.

măr-gutúie (reg.) s. n., pl. mére-gutúi

gutúie s. f., art. gutúia, g.-d. art. gutúii; pl. gutúi