Toate definitiile

GÚRNĂ, gurne, s. f. (Mar.) Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave. – Cf. engl. gurney.

gúrnă, gúrne, s.f. (pop.) urnă.

GÚRNĂ s. f. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereții verticali. (< engl. gurney)

gúrnă f., pl. e (ngr. gúrna, urnă, cĭucĭur, havuz, d. ven. gorna, canal; alb. gurnă, izvor). Vechĭ. Urnă. – Și gúrnie, urloĭ, sulinar, conductă de apă.

gúrnă (parte a unei nave) s. f., g.-d. art. gúrnei; pl. gúrne