Toate definitiile

GURLUÍ, pers. 3 gúrluie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.

GURLUÍ vb. a grunguni, (reg.) a gongoni, a turui. (Porumbeii ~.)

gurlúi, gurlúie, s.n. (reg.) gurguiul ulciorului.

gurlúĭ n., pl. ĭe (V. burluĭ). Burluĭ, burlan.

gurluí (a ~) vb., ind. prez. 3 gúrluie, imperf. 3 sg. gurluiá; conj. prez. 3 să gúrluie