Toate definitiile

GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Ținut sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

GRÂNÁR s. v. cerealist.

grînár m. Negustor de grîne, de cereale. S. n., pl. e. Hambar, magazie de grîne. Fig. Țara mănoasă: Țara Românească a fost grînaru Țarigraduluĭ.

GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Ținut sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

GRÂNÁR s. v. hambar.

grînár m. Negustor de grîne, de cereale. S. n., pl. e. Hambar, magazie de grîne. Fig. Țara mănoasă: Țara Românească a fost grînaru Țarigraduluĭ.

*grânár¹ (negustor) (înv.) s. m., pl. grânári

grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre