Toate definitiile

GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.

GRÓHOT s. grohotiş. (Loc acoperit cu ~.)

GRÓHOT s. v. grohăit, grohăitură, guiţare, guiţat, guiţătură.

gróhot n., pl. e (vsl. grohotŭ, zgomot, adică „de năruire”; rus. sîrb. grohot, hohot. V. trohot). Vest. Dărămătură [!], surpătură (de deal, de munte), grohotiș: un bîrlog astupat de grohot (NPl. Ceaur, 48).

gróhot (reg.) s. n., pl. gróhote