Toate definitiile

GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

GRÍPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influenţă, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.

GRÍPĂ s.f. Boală epidemică infecțioasă, manifestată mai ales prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare. [< fr. grippe].

GRÍPĂ s. f. boală epidemică infecțioasă prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare; influență (3). (< fr. grippe, germ. Grippe)

1) grípă f., pl. e (ngr. și vgr. grýps, grypós, id.). Biblia 1819, 11, 14. Gripsor, pajură. V. aliet și sorliță.

2) *grípă f., pl. e (fr. grippe [și germ. grippe], d. gripper, a apuca cu ghearele, d. vgerm. de jos gripan = vgerm. de sus grifan [ngerm. greifen], de unde vine fr. griffer, a apuca, a zgîria cu gheara, griffe, gheară, rudă cu rus. hrip, răceală la gît. V. grăbesc, grif, gripcă). Med. Un fel de catar epidemic, influență.

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe

GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A (se) bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

GRIPÁ vb. (TEHN.) a se bloca. (Motorul s-a ~.)

GRIPÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre organele unui motor și despre motoare) A (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. 2. (Rar) A se îmbolnăvi de gripă. [< fr. gripper].

GRIPÁ vb. I. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. II. refl. a se îmbolnăvi de gripă. (< fr. gripper)

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză