Toate definitiile

GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.

dermeá și dirméa (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermié (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză ală (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă.

grimeá, V. dermea.

grimeá (reg.) s. f., art. grimeáua, g.-d. art. grimélei; pl. griméle, art. grimélele