Toate definitiile

GRÍFĂ, grife, s. f. 1. Instrument cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv care permite deplasarea peliculei într-un aparat de filmat, prinzând intermitent perforațiile filmului. – Din fr. griffe.

GRÍFĂ s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgâriere pe coajă). 2. Piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă. 3. Poziție patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic. [< fr. griffe].

GRÍFĂ s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgârierea pe coajă). 2. piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă. 3. poziție patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic. (< fr. griffe)

grífă s. f., g.-d. art. grífei; pl. grífe

GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

GRIFÁ vb. I. tr. A marca cu ajutorul grifei arborii care urmează să fie scoși din pădure. [< fr. griffer].

GRIFÁ vb. tr. a marca arborii cu grifa. (< fr. griffer)