Toate definitiile

GREGHETÍN, greghetini, s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec.

GREGHETÍN s. v. ciocul-berzei, (Bucov.) săgeţică, (Mold.) pliscul-cucoarei.

GREGHETÍN s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-co-corului, pliscul-cucoarei.

greghécĭ m., pl. tot așa, și greghetin m. (bg. gergečĭ, biban. Cp. cu brighecĭ). O plantă erbacee geraniacee, numită și cĭocu berzeĭ (vest) și pliscu cucoareĭ (est), săgețică (Bucov.), ĭar în bot. geránium praténse cu varietatea eródium cicutárium.

greghetín s. m., pl. greghetíni