Toate definitiile

GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

GRAŢIÁ vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.)

A graţia ≠ a condamna

GRAȚIÁ vb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. gracier, it. graziare].

GRAȚIÁ vb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai ușoară. (< fr. gracier, it. graziare)

*grațiéz v. tr. (fr. gracier, it. graziare). Acord grație, ĭert (un condamnat).

grațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiáză, 1 pl. grațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să grațiéze; ger. grațiínd (-ți-ind)

VÉRBI GRÁTIA Pron. -i-a loc. s. de exemplu. (< lat. verbi gratia)

EXEMPLI GRATIA loc. adv. După cum arată exemplele; de exemplu. [< lat. exempli gratia].

EXÉMPLI GRÁTIA loc. adv. după cum arată exemplele; de exemplu. (< lat. exempli gratia)