Toate definitiile

GRATIFICÁȚIE, gratificații, s. f. Recompensă bănească ce se acordă unui angajat peste salariul obișnuit, de obicei la sfârșitul anului, pentru îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor de muncă. – Din fr. gratification, lat. gratificatio.

GRATIFICÁŢIE s. recompensă. (A primit o ~ în bani.)

GRATIFICÁȚIE s.f. Răsplată bănească care se acordă peste salariu sau retribuție. [Gen. -iei, var. gratificațiune s.f. / cf. it. gratificazione, fr. gratification, germ. Gratifikation].

GRATIFICÁȚIE s. f. 1. retribuție suplimentară acordată de unele unități economice lucrătorilor care s-au distins în muncă. 2. (psihiatr.) obiect, gest, cuvânt destinat a satisface dorințele sau necesitățile bolnavului. (< fr. gratification, lat. gratificatio)

*gratificațiúne f. (lat. gratificátio, -ónis). Bacșiș, mare mulțămire [!], recompensă, răsplată: o gratificațiune de 5000 de francĭ. – Și -áție.

gratificáție (-ți-e) s. f., art. gratificáția (-ți-a), g.-d. art. gratificáției; pl. gratificáții, art. gratificáțiile (-ți-i-)