Toate definitiile

GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

GRATIFICÁ vb. I. tr. A da cuiva o răsplată, a acorda o favoare. [P.i. gratífic, 3,6 -că. / < lat., it. gratificare, cf. fr. gratifier].

GRATIFICÁ vb. tr. a acorda o recompensă, o favoare. ◊ (fig.) a atribui cuiva ceva. (< fr. gratifier, lat. gratificare)

*gratífic, a -á v. tr. (lat. gratífico, -áre și -cor, -cari, d. gratus, plăcut, și fácere, a face). Acord o favoare, o recompensă, o gratificațiune.

gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică