Toate definitiile

GRANÚLĂ, granule, s. f. 1. Particulă solidă mică care intră în componența unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid. 2. Pastilă conținând un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă. – Din fr. granule.

GRANÚLĂ s.f. 1. Grăunte (rotunjit). 2. Pilulă sferică sau ovoidă care conține substanțe medicamentoase în cantități mici. 3. Granulele solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. [Var. granul s.n. / < fr. granule, cf. lat. granulum].

GRANÚLĂ s. f. 1. grăuncior care intră în compunerea unui corp solid eterogen. 2. pilulă din substanțe medicamentoase în cantități mici. 3. ĕ solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. (< fr. granule)

*gránul n., pl. e (lat. gránulum, dim. d. granum, grăunte). Grăunte mic, bobiță. Pilulă foarte mică. – Fals granúl saŭ -úlă (după fr.).

granúlă s. f., g.-d. art. granúlei; pl. granúle

GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

GRANULÁ vb. I. tr. A transforma în granule un material dur sau pulverulent. [< fr. granuler].

GRANULÁ vb. tr. 1. a transforma în granule un material dur sau pulverulent. ◊ a presa nutrețuri combinate în prezența aburului, apei sau a melasei, în vederea obținerii unui produs sub formă de granule. 2. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent în bucăți sferoidale sau cilindrice. (< fr. granuler)

*granuléz v. tr. (d. gránul; fr. granuler). Prefac în gránule: a granula plumbu.

granulá (a ~) vb., ind. prez. 3 granuleáză