Toate definitiile

GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza.

GENTILÉŢE s. v. curtoazie.

Gentileţe ≠ bruscheţe, grosolănie, impoliteţe

GENTILÉȚE s.f. Amabilitate, curtenie. [Cf. it. gentilezza, fr. gentillesse].

GENTILÉȚE s. f. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate. (< it. gentilezza)

*gentiléță f., pl. e (fr. gentillesse, it. gentilezza). Calitatea de a fi gentil. Amabilitate, politeță [!].

gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței

GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza.

GENTILÉŢE s. v. curtoazie.

Gentileţe ≠ bruscheţe, grosolănie, impoliteţe

GENTILÉȚE s.f. Amabilitate, curtenie. [Cf. it. gentilezza, fr. gentillesse].

GENTILÉȚE s. f. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate. (< it. gentilezza)

Definitii gentileţe
Sinonime gentileţe
Antonime gentileţe