Toate definitiile
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.
GENTÍL adj. v. curtenitor.
Gentil ≠ bădărănos, grosolan, necioplit, neşlefuit, obraznic, netacticos, nepoliticos, necuviincios, nerespectuos
GENTÍL, -Ă adj. Amabil, politicos, curtenitor. [< it. gentile, fr. gentil, lat. gentilis].
gentíl (gentílă), adj. – 1. (Înv.) Păgîn. – 2. Amabil, drăguț. – Var. (înv.) ghentil. Lat. gentilis (sec. XVII) și mai tîrziu din fr. gentil. – Der. gentilețe, s. f., din fr. gentilesse; gentilom, s. m., din fr. genilhombre.
GENTÍL, -Ă adj. amabil, politicos, curtenitor. (< fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis)
*gentíl, -ă adj. (lat. gentilis, d. gens, gentis, familie, ginte). Delicat și grațios. Amabil, blînd. Adv. În mod gentil: a te purta gentil.