Toate definitiile
GAZ1 s. n. Țesătură foarte subțire. – Din fr. gaze.
GAZ2, gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.
GAZ s. 1. (FIZIOL.) pârţ, vânt, (pop.) băşină, fâsâială, (prin Bucov. şi Maram.) târtâită, (fam.) pam. 2. v. petrol lampant. 3. (CHIM.) gaz aerian v. gaz de iluminat; gaz de iluminat = gaz aerian; gaze de luptă v. substanţe toxice de luptă; gaze naturale = bitumene gazoase; gaz ideal v. gaz perfect; gaz perfect = gaz ideal. 4. gaz ilariant v. protoxid de azot.
GAZ s. v. gazorniţă.
GAZ1 s.n. (Text.) Voal de mătase. [< fr. gaze].
GAZ2 s.n. 1. Nume dat corpurilor fluide care au o coeziune moleculară foarte mică. 2. Denumire populară pentru petrolul lampant. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) gaz”, „fluid”. [Pl. -ze, var. gazo-. / cf. fr. gaz, germ. Gas].
gaz (gáze), s. n. – 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă. – 2. Petrol. – Mr. gaz. Fr. gaz. – Der. găzar, s. m. (vînzător de gaz lampant); gazos, adj., din fr. gazeux; gazorniță, s. f. (lampă de petrol; bidon).
GAZ1 s. n. voal de mătase. (< fr. gaze)
GAZ2 s. n. 1. fluid compresibil, cu o coeziune moleculară foarte mică. 2. substanță sau amestec de substanțe în stare gazoasă, drept combustibil. ◊ petrol lampant. 3. (pl.) emanații gazoase ale stomacului sau intestinelor. 4. (pl.) substanțe toxice, iritante, asfixiante etc. folosite în război. (< fr. gaz)
1) *gaz n., pl. e și urĭ (fr. gaz, cuv. creat arbitrar de Van Helmont, † 1644, poate după flamandu geest, spirt. D. fr. și turc. ghaz). Fiz. și chim. Corp aeriform, abur care rămîne așa la temperatura ordinară, cum e oxigenu, idrogenu [!], azotu. Pop. Petrol. Gaz permanent, se zicea așa despre gazurile care nu putuse [!] fi încă lichefăcute [!], ceĭa ce azĭ se poate. Gaz de iluminat, gaz care se scoate destilînd cărbuniĭ de pămînt, după descoperirea lui Filip Lebon la începutu sec. XIX și care se compune din idrogen, metan, oxid de cărbune ș. a. El servește la iluminat, încălzit, unflatu baloanelor, mișcatu motoarelor ș. a. Tot din această destilare se scoate coxu și catranu.
2) *gaz n. și (maĭ bine) gáză f. (fr. gaze f., poate d. numele orașuluĭ Gaza, din Siria). Pînză ușoară și transparentă, de matasă [!], de in ș. a. V. tifon 1 și fludă.
*petról și -óliŭ și (fals) -oléŭ n., pl. urĭ (mlat. petroleum, d. petra, peatră [!], și óleum, uleĭ; vgr. petrélaion, d. pétra, peatră și élaion, uleĭ; it. petrólio, fr. pétrole). Uleĭ mineral care servește la luminat. – Petrolu provine din amestecu maĭ multor idrocarburĭ [!] și se află în pămînt în Caucazia, Pensilvania (Statele Unite), România și aĭurea. El se scoate făcînd puțurĭ, adîncĭ uneorĭ de sute de metri. De multe orĭ se întîmplă să țîșnească așa de abundant [!], în cît [!] nicĭ nu poate fi adunat tot, și se scurge ca un pîrăŭ [!]. Petrolu brut, ca să servească la luminat, trebuĭe rafinat, și din această rafinare ĭese și esența de petrol (întrebuințată și ĭa [!] la luminat, dar foarte periculoasă din cauza inflamabilitățiĭ eĭ), parafina, vaselina ș. a. În caz de incendiu, nu trebuĭe să aruncĭ apă, ci nisip, cenușă, pămînt orĭ sacĭ uzĭ care să înădușe flacările. – Lampa cu petrol a fost inventată de farmacistu Lucasievicĭ din Bronislav (Galiția). – Pop. gaz.
gaz1 (voal) s. n.
gaz2 (fluid) s. n., pl. gáze