Toate definitiile

GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien.

GARDIÁN s. 1. paznic, păzitor, (ieşit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. (~ de întreprindere.) 2. v. temnicer. 3. v. sergent.

GARDIÁN s.m. Paznic al unui local, al unei instituții. [Pron. -di-an. / < fr. gardien].

GARDIÁN s. m. paznic al unui local, al unei instituții. (< fr. gardien)

*gardián m. (fr. gardien, de unde și turc. ghardian și vardian). Păzitor public al stradelor [!] orașelor, numit pînă la 1918 maĭ des gardist orĭ sergent de oraș orĭ de stradă. – Fem. gardiancă, pl. ence, infirmieră de spital.

gardián (-di-an) s. m., pl. gardiéni (-di-eni)