Toate definitiile

GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă (lată) de stofă cusută la o haină, în spate și în dreptul taliei, pentru a strânge crețurile, în scop decorativ etc. 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea. ♦ Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan. ♦ Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare. – Cf. rus. gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.

GÁICĂ s. v. agăţătoare.

gáică (gắici), s. f. – Cheotoare; atîrnătoare. Rus. gajka (Tiktin; DAR); însă cuvîntul rus este de origine necunoscută (Vasmer, I, 252). Cf. sb. gajka „piuliță”.

gáĭcă f., pl. e (sîrb. rus. gáĭka. V. gașcă). Strîngătoarea din apoĭ [!] a mantaleĭ, aceĭa care o poate face maĭ strîmtă saŭ maĭ largă. Inel de pele [!] orĭ de metal făcut ca să ție fix capătu cureleĭ încheĭate.

gáică s. f., g.-d. art. gắicii; pl. găici