Toate definitiile

FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

FÂŢÂÍ vb. a bâţâi, a da. (~ din coadă.)

FÂŢÂÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mişui, mişuna, roi, viermui.

fî́țîĭ (mă), a -í v. refl. (imit. din fîța-fîța și rudă cu ung. ficcanni, a fi scrîntit, ca bîțîĭ față de ung. biccenni, a șchĭopăta). Fam. Mă tot duc și vin: nu vă maĭ fîțîițĭ pe ușa asta! – Și mă fîrțîĭ (ung. förcsögni, a stropi prin prejur).

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie