Toate definitiile

FUNDĂTÚRĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. – [În]funda + suf. -ătură.

FUNDĂTÚRĂ s. v. alee.

fundătúră f., pl. ĭ. Înfundătură, drum înfundat. V. și fundac și impas.

fundătúră s. f., g.-d. art. fundătúrii; pl. fundătúri